Iată mai jos unele din obstacolele care stau în calea colaborării dintre părinți și consilierul psihopedagogic:
1. Reţinere, lipsă de încredere în profesionişti în general.
Părintele nu crede că poate fi ajutat şi nu are încredere în bunăvoinţa
consilierului.
2. Stigmatul sau eticheta. Părintele nu are
curaj şi nu doreşte consiliere pentru că ştie deja că este o persoană
etichetată şi care nu este stimată de alţii.
3. Existenţa opiniilor de specialitate, prea multe uneori, care se contrazic şi îi bulversează pe părinţi.
4. Lipsa informaţiilor. Părintele nu ştie ce însemnă consilierea şi nu are informaţii cu privire la rezultatele posibile ale acesteia.
5. Dificultatea de a discuta deschis problemele delicate. Nu e deloc simplu să discuţi despre lucruri care au fost un „tabu” până nu demult.
5. Dificultatea de a discuta deschis problemele delicate. Nu e deloc simplu să discuţi despre lucruri care au fost un „tabu” până nu demult.
6. Confruntarea cu mentalităţile comunităţii. Mentalitatea se
schimbă ultima. Ceea ce trebuie să schimbăm sunt comportamentele, pentru
că, după ce se va schimba fiecare, putem să spunem că va începe
schimbarea mentalului colectiv.
7. Lipsa de încredere în relaţia părinţi-profesionist. Mulţi părinţi au o experienţă negativă sau pur şi simplu nu au încredere în profesionist.
Cred că unele din aceste probleme sunt valabile și în cazul relației generale părinți - școală și că este nevoie de multă grijă/atenție/efort dacă vrem să îi determinăm pe părinți să colaboreze mai bine cu profesorii/directorii/diriginții, în interesul copilului lor.
Iată și cum ar putea consilierul să minimalizeze temerile părinților și să contribuie la câștigarea încrederii lor, ajutându-i astfel în rezolvarea problemelor:
- să nu emită păreri şi judecăţi faţă de părinţi, pentru că în fond aceştia cresc copiii şi nu consilierii;
- să nu impună soluţiile, ci să facă propuneri și sugestii;
- să își îmbunătăţească modul de a-i asculta pe părinţi;
- să aplice practic metodele în cadrul şedinţelor de consiliere, nu doar să se citească despre ele;
- să își păstreze răbdarea și să îi îndemne pe părinți să și-o păstreze și ei, pentru că progresele sunt mici şi uneori vin după perioade îndelungate de activitate;
- să folosească un limbaj clar, comun, pentru ca părinţii să înţeleagă informaţiile transmise.
Rândurile de mai sus despre obstacole și soluții sunt preluate din suportul de curs „Consilieri
școlari mai bine pregătiți pentru elevii de gimnaziu” (derulat la
Universitatea București, Facultatea de Psihologie și Științele Educației
în parteneriat cu Centrul Municipiului București pentru Resurse și
Asistență Educațională - CMBRAE)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu