sâmbătă, 14 decembrie 2013

Povestea de duminică - A celor doi lupi

Fiindcă veni vorba, în postarea anterioară, despre alegeri, iată o poveste pe această temă:

„Un bunic stătea împreună cu nepotul său pe o piatră, alături de un pârâu ce susura:
- Spune-mi o poveste, l-a rugat nepotul.
- E o poveste cu doi lupi, a spus bunicul. Când creștem, avem uneori senzația că în noi sunt doi lupi care se luptă să preia controlul. Ți l-ai putea imagina pe primul lup cu o blană moale și gri, o privire blândă în ochi și poate chiar un zâmbet plăcut pe față. E un lup care arareori își folosește dinții și e dispus să facă un pas înapoi pentru a-i lăsa pe cei mici să se hrănească. L-am putea numi lupul păcii, al iubirii și al bunătății pentru că lupul crede că, dacă toți trăim în pace unii cu ceilalți, fiecare animal și fiecare om în parte vor fi mult mai fericiți. Pentru acest lup, dragostea e cea care contează mai mult decât orice altceva. Vezi tu, el știe că, fără dragoste, lumea noastră alcătuită din lupi și animale, ar înceta să mai existe. O mamă își îngrijește, hrănește, îmbracă, adăpostește și își apără copilul de pericole pentru că îl iubește. Venim pe această lume dintr-un act de iubire și creștem prin iubirea pe care ne-o arată părinții noștri. Tânjim să fim iubiți și viețile noastre sunt hrănite și îmbogățite când iubim și suntem la rândul nostru iubiți. Lupul acesta, de asemenea, pare să știe că bunătatea e parte din acea iubire. Când suntem buni cu alții e posibil - deși nu întotdeauna - ca și ei să ne arate bunătate. Zâmbește cuiva, și există șanse ca acea persoană să îți întoarcă surâsul. Oprește-te din drum pentru a ajuta și cel pe care îl ajuți probabil că te va ajuta și el, când ai nevoie. Lupii seamănă întrucâtva cu oamenii și trăiesc în grupuri. Se alătură unii altora și, în general, se simt mai bine când se apropie unii de alții într-un mod cald, armonios. 
Dar, a continuat bunicul, să ne imaginăm că există un alt lup în haită care nu gândește la fel. Lupul acesta are o față rea, neplăcută. Din când în când, își ridică buzele pentru a-ți arăta dinții amenințător către alte animale. Când face asta, ei de obicei simt teama, în locul iubirii și respectului, pentru că acesta e lupul fricii, al lăcomiei și al urii. Poate că e înspăimântat sau speriat, și de asta stă tot timpul în gardă. Din nefericire, nu a învățat că fiind așa de furios și agresiv cu ceilalți, gândindu-se pe cine urăște în loc de pe cine sau ce iubește, naște o grămadă de sentimente negative în sine și printre ceilalți lupi. Lupul acesta caută să fie șef, în timp ce lupul păcii, al iubirii și al bunătății caută fericirea și bunăstarea celorlalți, ca și pe a sa. Așa cum îți poți imagina, doi asemenea lupi într-o haită vor concura pentru a vedea care are dreptate. Lupul păcii, al iubirii și al bunătății vrea să împărtășească aceste valori tuturor, dar lupului fricii, al lăcomiei și al urii îi pasă numai de el însuși. Se simte rău în el însuși și îi face pe cei din jur să se simtă rău. 
 Să ne imaginăm în continuare, a spus bunicul, că doi lupi ca aceștia se luptă în interiorul tău. 
Copilul a privit în sus către bunic, cu ochii măriți:
- Care dintre ei va câștiga? a întrebat blând.
Bunicul a privit în jos, cu bunătate în ochi, cu vocea blândă și a răspuns:
- Cel pe care îl vei hrăni.” 
(Din 101 povești vindecătoare pentru copii și adolescenți, Editura Trei, 2011)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu