E numai bună, această poveste, pentru a ilustra ceea ce spuneam în postarea anterioară despre firea copiilor și despre diferențele dintre ei, chiar în sânul aceleiași familii:
„Trăia odată un rege care avea doi băieți gemeni. Aceștia erau diferiți precum ziua și noaptea. Unul era pesimist până-n măduva oaselor, iar celălalt, un optimist incurabil. Când ajunseseră la vârsta maturității, regele gândi că sosise timpul să le deschidă ochii asupra vieții, așa că se hotărî să le facă niște daruri.
Pentru pesimist a mers la bijutierul regal.
- Aș vrea să-i faci cel mai frumos ceas din câte există. Nu contează banii. Bijuterii, diamante, aur, platină - tot ce-i mai bun. Și vreau să fie gata de ziua lui.
Pentru optimist, s-a dus la grădinarul palatului.
- Când se va trezi, în dimineața aniversării sale, vreau ca la capul patului să găsească un morman de bălegar.
Astfel, sosi și ziua lor de naștere. Nerăbdător, regele s-a dus mai întâi să-și vadă fiul pesimist. L-a găsit stând dezamăgit pe marginea patului, ținând în mână minunăția de ceas.
- Îți place darul? întrebă regele.
- Merge, răspunse pesimistul. Dar e cam țipător și, chiar dacă n-ar fi, e totuși genul de lucru care-i atrage pe hoți. Unde mai pui că l-aș putea pierde sau sparge ...
Regele auzise destul. Plecă spre fiul cel optimist, pe care-l găsi dansând de bucurie. De cum intră în cameră, fiul se repezi să-l îmbrățișeze.
- O, îți mulțumesc tată, îți mulțumesc! Este exact ce mi-am dorit!
Rămas perplex, tatăl își întrebă fiul pentru ce-i mulțumește.
- Păi, cum, tată, pentru cal!”
(din Regele-cerșetor și secretul fericirii, Puterea vindecătoare a poveștilor, de Joel Ben Izzy, Editura Curtea Veche, 2013)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu