Revenire și îndemn

Mă întorc în cabinetul de consiliere psiho-pedagogică și pe acest blog al cabinetului, după o pauză de mai bine de jumătate de an. Speranța mea este că voi face, după puterile mele, acele lucruri bune și folositoare pe care meseria mea le presupune, O informație, o vorbă bună, un gând de încredere și încurajare, o privire binevoitoare, un răspuns autentic sunt acele lucruri mici pe care le putem face, dacă dorim, fiecare în dreptul lui, în felul lui.

Cum spuneam, uneori, vorbind despre profesia de consilier școlar, moto-ul care cred că se potrivește este acesta al Maicii Tereza:

„Nu putem face lucruri mari, însă putem face lucruri mici cu o iubire mare”.

Și este adevărat, dacă mă gândesc la limitările noastre de oameni, limitări personale sau limitări venite din statutul de angajat într-un sistem ce ar trebui regândit din temelii, că nu putem face acele lucruri mari pe care ni le-am dori ... dar, putem să facem acele lucruri mărunte pe care le enumeram mai sus. Și am văzut în școala mea oameni cu o iubire mare pentru meserie și pentru copii, care fac zilnic aceste lucuri mici ce contează!

Lor le mulțumesc că există alături de mine și că împreună ne străduim în această școală a noastră.

Iar celor ce se simt rău în școală, în sistem, în profesie, în propria lor viață, din diverse motive, pe care nu sunt eu chemată să le judec, le dăruiesc acest îndemn scris de un monah plin de harul scrierii folositoare care merge direct către inimă:

„Îndrăzniți să rămâneți copii și veți vedea că orice muncă va deveni un joc, un prilej de cunoaștere, de împrietenire, de iubire, de dăruire. Cine vorbește de bine pe alții îi face mai buni. Poți vindeca pe cel de lângă tine iubindu-l! Iar cine iubește poate orice.”

ieromonah Hrisostom Filipescu


 Puteți citi tot articolul minunat scris aici:

https://hrisostomfilipescu.wordpress.com/2015/09/15/rana-este-locul-pe-unde-intra-lumina-in-tine/

Și o fotografie din vacanță, un strop de frumos și de lumină din grădina unei minunate prietene.