Revenire și îndemn

Mă întorc în cabinetul de consiliere psiho-pedagogică și pe acest blog al cabinetului, după o pauză de mai bine de jumătate de an. Speranța mea este că voi face, după puterile mele, acele lucruri bune și folositoare pe care meseria mea le presupune, O informație, o vorbă bună, un gând de încredere și încurajare, o privire binevoitoare, un răspuns autentic sunt acele lucruri mici pe care le putem face, dacă dorim, fiecare în dreptul lui, în felul lui.

Cum spuneam, uneori, vorbind despre profesia de consilier școlar, moto-ul care cred că se potrivește este acesta al Maicii Tereza:

„Nu putem face lucruri mari, însă putem face lucruri mici cu o iubire mare”.

Și este adevărat, dacă mă gândesc la limitările noastre de oameni, limitări personale sau limitări venite din statutul de angajat într-un sistem ce ar trebui regândit din temelii, că nu putem face acele lucruri mari pe care ni le-am dori ... dar, putem să facem acele lucruri mărunte pe care le enumeram mai sus. Și am văzut în școala mea oameni cu o iubire mare pentru meserie și pentru copii, care fac zilnic aceste lucuri mici ce contează!

Lor le mulțumesc că există alături de mine și că împreună ne străduim în această școală a noastră.

Iar celor ce se simt rău în școală, în sistem, în profesie, în propria lor viață, din diverse motive, pe care nu sunt eu chemată să le judec, le dăruiesc acest îndemn scris de un monah plin de harul scrierii folositoare care merge direct către inimă:

„Îndrăzniți să rămâneți copii și veți vedea că orice muncă va deveni un joc, un prilej de cunoaștere, de împrietenire, de iubire, de dăruire. Cine vorbește de bine pe alții îi face mai buni. Poți vindeca pe cel de lângă tine iubindu-l! Iar cine iubește poate orice.”

ieromonah Hrisostom Filipescu


 Puteți citi tot articolul minunat scris aici:

https://hrisostomfilipescu.wordpress.com/2015/09/15/rana-este-locul-pe-unde-intra-lumina-in-tine/

Și o fotografie din vacanță, un strop de frumos și de lumină din grădina unei minunate prietene.

Povestea de duminică revine

Uun suflu nou trece iarăși prin acest blog! Și readuce, pentru început, povestea cu care îmi plăcea să pregătesc trecerea spre o nouă săptămână de activitate. În această seară, tocmai ce mi-am reamintit o poveste citită ceva mai bine de un an, care m-a făcut să mă gândesc la lucrurile mici pe care le facem într-o viață de om, la pașii mărunți care duc spre un drum ce devine până la urmă „major”. Iată povestea pe care o împărtășesc în pragul unei noi săptămâni:

Prețul corect

Cândva, un rege călătorea prin ținut cu oamenii săi și ajunse într-un loc pustiu, în munți, unde nu erau nici măcar micile și jalnicele colibe de păstori. 

Bucătarul suveranului se plânse: „Nobile sultan! Sunt aici ca să îți satisfac toate poftele. Dar în bufetul nostru nu avem nici cel mai mic grăunte de sare. Și, fără sare, mâncarea are gust groaznic. Nobile sultan, ce să mă fac?” 

Sultanul îi răspunse: „Du-te înapoi în cel mai apropiat oraș. Acolo vei găsi un negustor care are de vândut sare. Dar fii atent să plătești prețul corect și cu nimic mai mult decât se obișnuiește”. „Nobile sultan, răspunse bucătarul, ai în cufărul tău mai mulți bani decât oricine altcineva în lume. Ce importanță are pentru tine dacă plătesc puțin mai mult pentru sare? Puținul acela nu va însemna mult.” 

Împăratul se uită la el cu seriozitate și răspunse: „Exact lucrurile mici sunt acelea care ajung nedreptățile lumii. Lucrurile mărunte sunt ca picăturile de apă care, până la urmă, umplu un lac întreg. Marile nedreptăți ale lumii încep ca lucruri mici. Așa că mergi și cumpără sarea la prețul obișnuit.” 

(Din cartea lui N.Peseschkian, Povești orientale ca instrumente de psihoterapie)

Invitație la o conferință pentru părinți și educatori

Este vorba despre conferințele lui Alfie Kohn, specialist american în creșterea și educarea copiilor, care vine pentru a doua oară în România la invitația organizatorilor -  www. totuldespremame.ro si Asociația de Comunicare Nonviolentă:

Conferinte Alfie Kohn

S-ar putea ca în societatea noastră, destul de tradiționalistă când vine vorba de educație, acest tip de „părinteală” să fie respins ori devalorizat, tocmai pentru că face apel la alte valori decât sunt obișnuiți cei mai mulți dintre părinți. Acest cuvânt, „necondiționat” este înțeles în mod greșit ca fiind sinonim cu permisivitate, răsfăț și lipsa unor limite în viața copilului. Alfie Kohn explică nunațat cum înțelege acest cuvânt și, mai ales, vorbește despre beneficiile iubirii necondiționate în comparație cu cea condiționată. El propune părinților o atitudine diferită de marea majoritate a cărților de parenting și oferă alternative menite să îi ajute pe copii să devină adulți încrezători în sine, iubitori, creativi și capabili să gândească singuri. - adică mai sănătoși din punct de vedere psihic.

El face patru distincții majore între parenting condiționat și cel necondiționat:

1. parentingul necondiționat se concentrează pe copil ca întreg, cel condiționat pe comportamentul copilului doar, fără să caute să înțeleagă persoana și motivele din spatele comportamentului (ex: ce se întâmplă, de fapt cu copilul de se comportă într-un fel care poate fi deranjant pentru adult, care ar putea fi motivele lui, de la planul fizic, intelectual, dar mai ales emoțional, știut fiind că latura afectivă influențează puternic comportamentul unui copil). 
2. în parenting necondiționat perspectiva asupra naturii umane este pozitivă și echilibrată, pe când în cel condiționat este negativă (ex: dacă îi accepți pe copii înseamnă că le dai undă verde să fie răi, fiincă în esență ei sunt profitori, lacomi și capricioși).
3. iubirea părintească este un dar oferit necondiționat, indiferent de ceea ce face sau nu face copilul, în timp ce în parentingul condiționat este un privilegiu ce trebuie câștigat de copilul ce trebuie să răspundă unor cerințe.
4. strategiile de disciplinare în parenting necondiționat sunt bazate pe „a lucra împreună cu copilul” pentru găsirea unor soluții, în timp ce în cel condiționat principiul este „a acționa asupra copilului”, a-l controla prin pedepse și recompense.

Dacă doriți să înțelegeți chiar de la susținătorul acestor idei diferențele și necesitatea de a educa copiii cu respect, iubire necondiționată, căldură și responsabilitate, îl puteți vedea în direct la conferințele din 22 noiembrie.