Ești atât de frumos, copile!

Un film extrem de emoționant despre o comunicare fără cuvinte:
Cum iubește un cătel

sau tot despre copiii cu CES

Invitație la o conferință pentru părinți și educatori

Este vorba despre conferințele lui Alfie Kohn, specialist american în creșterea și educarea copiilor, care vine pentru a doua oară în România la invitația organizatorilor -  www. totuldespremame.ro si Asociația de Comunicare Nonviolentă:

Conferinte Alfie Kohn

S-ar putea ca în societatea noastră, destul de tradiționalistă când vine vorba de educație, acest tip de „părinteală” să fie respins ori devalorizat, tocmai pentru că face apel la alte valori decât sunt obișnuiți cei mai mulți dintre părinți. Acest cuvânt, „necondiționat” este înțeles în mod greșit ca fiind sinonim cu permisivitate, răsfăț și lipsa unor limite în viața copilului. Alfie Kohn explică nunațat cum înțelege acest cuvânt și, mai ales, vorbește despre beneficiile iubirii necondiționate în comparație cu cea condiționată. El propune părinților o atitudine diferită de marea majoritate a cărților de parenting și oferă alternative menite să îi ajute pe copii să devină adulți încrezători în sine, iubitori, creativi și capabili să gândească singuri. - adică mai sănătoși din punct de vedere psihic.

El face patru distincții majore între parenting condiționat și cel necondiționat:

1. parentingul necondiționat se concentrează pe copil ca întreg, cel condiționat pe comportamentul copilului doar, fără să caute să înțeleagă persoana și motivele din spatele comportamentului (ex: ce se întâmplă, de fapt cu copilul de se comportă într-un fel care poate fi deranjant pentru adult, care ar putea fi motivele lui, de la planul fizic, intelectual, dar mai ales emoțional, știut fiind că latura afectivă influențează puternic comportamentul unui copil). 
2. în parenting necondiționat perspectiva asupra naturii umane este pozitivă și echilibrată, pe când în cel condiționat este negativă (ex: dacă îi accepți pe copii înseamnă că le dai undă verde să fie răi, fiincă în esență ei sunt profitori, lacomi și capricioși).
3. iubirea părintească este un dar oferit necondiționat, indiferent de ceea ce face sau nu face copilul, în timp ce în parentingul condiționat este un privilegiu ce trebuie câștigat de copilul ce trebuie să răspundă unor cerințe.
4. strategiile de disciplinare în parenting necondiționat sunt bazate pe „a lucra împreună cu copilul” pentru găsirea unor soluții, în timp ce în cel condiționat principiul este „a acționa asupra copilului”, a-l controla prin pedepse și recompense.

Dacă doriți să înțelegeți chiar de la susținătorul acestor idei diferențele și necesitatea de a educa copiii cu respect, iubire necondiționată, căldură și responsabilitate, îl puteți vedea în direct la conferințele din 22 noiembrie. 

„Amintiri din epoca de școală” - un spectacol despre cum a fost și încă e la școală

Astfel s-a numit reprezentația de teatru ce a avut loc la scoala noastră in zilele de 28 si 29 octombrie 2014. 

Un spectacol atipic, intr-o sală de clasă, atât de aproape de micii spectatori -
elevii claselor a V-a D, a VI-a D si E.

 

 Pentru ei, actorii Katia Pascariu si Alexandru Potocean au fost, pe rând, elev și profesor, părinte și copil, elev eminent și elev cenușiu, zglobiu sau lunatic ... roluri vii care ating acolo unde doare sau amuză când ne gândim la școală, profesori, note, materii, teste, umiliri sau răzvrătiri.

Stări diferite în care copiii spectatori s-au putut regăsi, stări precum frica de a nu fi ascultat, ușurarea că profesorul a închis catalogul, dorința de a fi mai puțin singur, atracția pentru propria lume populată mai degrabă cu cai verzi pe pereți decât cu figuri de stil, operații matematice și nume istorice. 

Spectacolul are la bază textul scris de dramaturgul Mihaela Mihailov - cea care a scris si piesa „Copii răi”, jucată anul trecut la noi în școală (vezi postarea de pe blog cu acest titlu) și pe care o vedeți în foto, moderând discuțiile cu copiii, după spectacol.

Spectacolul este regizat de Radu Apostol. Din echipa care a lucrat fac parte și Jak Neumann (muzică), Paul Dunca (coregrafia) și Maria Mandea (scenografia). Spectacolul a fost prezentat și pe o scenă adevărată, la Teatrul de Comedie (Sala Nouă), iar la Scoala Grigorie Ghica Voievod a finalizat un proiect din parteneriatul cu Asociația Artă pentru Drepturile Omului (ADO) - pe care îl avem încă de anul trecut și care a cuprins și patru ateliere de teatru și scriere creativa cu elevi de clasa a VI-a.  

Iată mai jos argumentul acestui proiect, preluat de pe www.agentiadecarte.ro/2014/10/%E2%80%9Eamintiri-din-epoca-de-scoala%E2%80%9D-regia-radu-apostol-la-teatrul-de-comedie/:

A cui este școala copiilor de ieri și de astăzi? În ce instituții vrem să-nvățăm? De ce ne e frică să greșim? Dacă fiecare copil ar putea să spună ce gândește fără să-i fie teamă că greșește, dacă Miorița n-ar fi mereu despre transhumanță, dacă istoria n-ar fi scrisă mereu de cei care au puterea, dacă ipotenuzele, catetele, Horea, Cloșca și Crișan, șesurile și podișurile, dacii și romanii, Ana cu merele ei și Călin file din poveste s-ar întâlni undeva în mințile noastre și-am înțelege de ce le învățăm, atunci poate că școala ar fi despre fiecare dintre noi. Despre poveștile și întrebările noastre care n-au loc în școli în care ce trebuie să-nvățăm ne reprezintă prea puțin. Despre tot ce simțim și tot ce gândim în instituții care ne vor, adesea, cuminți, dresați și supuși. Amintiri din epoca de școală este un spectacol despre amintiri personale legate de universul școlii, despre reîntâlnirea cu noi la școală, în bănci și la tablă, cu fricile, greșelile, tăcerile și așteptările noastre, cu minutele în care am visat cai verzi pe pereții claselor în care profii ne-au ridicat în picioare pentru că n-am fost atenți. Pentru că n-am fixat ecuația. Pentru că n-am dat răspunsul corect. Pentru c-am vorbit neîntrebați. Spectacolul pornește de la experiențele personale pe care echipa proiectului le-a avut în anii de școală, documentând și ficționalizând momente de confruntare cu profesori, părinți și colegi. Poveștile personale sunt însoțite de reflecții asupra sistemului de educație din România, care transformă școala într-un teritoriu al luptei pentru putere. Spectacolul de teatru Amintiri din epoca de şcoală face parte din proiectul cu acelaşi nume, proiect care abordează tema educației contemporane din perspectiva amintirilor artiștilor implicați, precum și de libertatea de expresie din școală, modelul unor pedagogi importanți, teama de eșec, presiunea competiției, dezinteres și absenteism, teme de maximă importanță în dezbaterile despre educație. Activitatea principală a proiectului este spectacolul de teatru care se joacă de cinci ori la Teatrul de Comedie și de trei ori la Școala „Grigorie Ghica Voievod” din București. După fiecare spectacol va avea loc o dezbatere cu publicul, moderată de echipa de creație și de reprezentați ai ActiveWatch. Pe lângă spectacol, echipa proiectului realizează la Școala „Grigorie Ghica Voievod”, un atelier de scriere creativă și joc teatral, atelier care are ca temă „Școala de azi. Școala de mâine”. Rezultatele atelierului vor fi publicate pe site-ul școlii și în cartea proiectului, „Amintiri din epoca de școală”.

Amintiri din epoca de școală este un proiect realizat de Asociația ADO – Artă pentru Drepturile Omului cu sprijinul Teatrului de Comedie și finanțat de ArCuB, prin Programul Cultural București 555.

Parteneri: Școala ”Grigore Ghica Voievod”, Think Outside the Box, ActiveWatch, Şapte Seri.

Și alte câteva poze în care apar Katia Pascariu și Alexandru Potocean care, ca orice actori ce mișcă inimi, sunt solicitați la final, pentru autografe:

 


Și la final, ghiozdanele din decoruri pe umeri de elevi actuali, vise și limitări, uși deschise și închise:

Și cum noi, oamenii mari am aflat, între timp, că teatrul deschide ușa educației, urmează să continuăm atelierele de teatru și scriere creativă, împreuna cu Katia Pascariu, nu de dragul proiectului în sine, ci uite-așa, călare pe cai verzi pe pereți (i-am vazut în piesă, deși erau albi!), de dragul copiilor și al unei altfel de educații!

Ora de cultură civică

Un consilier psiho-pedagogic dintr-o şcoală gimnazială are de ţinut şi ore de cultură civică la clasele a 7-a şi a 8-a, fiindcă aşa s-a hotarât undeva sus, într-un birou al stăpînirii, trecându-se peste ceea ce se stabilise anterior prin lege ... dar astfel de întâmplări nu ne mai miră de multă vreme ...

Aşa ca vrând nevrând, cei mai mulţi dintre noi, consilierii cu formaţie psiho-pedagogică ne străduim să îmbinăm spiritiul şi conţinutul consilierii şcolare cu ceea ce trebuie să facem ca şi profesori de cultură civică, încercând să le insuflăm copiilor interesul pentru ceea ce înseamnă să fii un bun cetăţean. Nu e aşa de simplu, pentru că aceşti copii ai vremurilor noastre au încă nevoie să simtă/să afle cum e să fii privit ca un bun copil, ca o persoană bună în esenţa ei, dincolo de statutul acordat de cadrele didactice, de "elev bun". Convingerea mea este că atunci când o persoană se percepe pe sine ca fiind bună, adică demnă de a fi respectată şi preţuită pentru că e om pur si simplu, atunci şi ea va putea să fie bună pentru sine şi pentru ceilalţi cu care împarte timpul, viaţa ...

Iată povestioara cu care am început o ora de civică în care vom vorbi despre drepturile omului şi ale copilului:

"Povestea celor 7 minuni ale omului"

"Unui grup de elevi i s-a cerut să recompună lista celor 7 minuni ale lumii, adaptată timpurilor pe care le trăim. Au existat multe diferenţe, dar iată minunile care au obţinut calificative maxime:

1. Piramidele din Egipt
2. Taj Mahal
3. Marele Canion
4. Canalul Panama
5. Empire State Building
6. Basilica San Pietro din Roma
7. Marele Zid Chinezesc

În timp ce se citea lista, profesorul a observat că o elevă încă mai scria. Acesta a întrebat-o dacă are dificultăţi şi eleva a răspuns: "E atât de greu să decizi, sunt atâtea minuni pe lume!" Profesorul a întrebat-o dacă o poate ajuta. Eleva a ezitat puţin şi apoi a răspuns: "Cred că cele 7 minuni ale lumii sunt:

• a vedea
• a auzi
• a mângâia
• a savura
• a simţi
• a râde
• a iubi"

Colegii au rămas tăcuţi. Aceste lucruri sunt aşa de simple încât nici nu ne dăm seama cât sunt de minunate!"

(din Drept la ţintă/Ghid de dirigenţie şi consiliere educaţională, Coordonatoare Marcela Claudia Călineci)

Din nou despre clasa pregătitoare

Vă propun mai jos să citiți părerea unei specialiste în psihologia copilului, psihanalista și cercetătoarea la Institutul de Științe ale Eucației, Speranța Farca:

speranta.farca.ro/ghid-pregatitoare/

De pe site-ul ei de mai sus puteti descărca gratuit ghidul pentru părinți. Acesta cuprinde explicații, într-un limbaj accesibil și cald, despre cum vede copilul începutul școlii, care este rolul clasei pregătitoare, cum putem greși față de copil și cum îl putem ajuta.

Spor la citit!

Despre copii, de ziua lor

Mâine o să fie 1 iunie şi iarăşi lumea se va opri doar puţin şi doar aparent pentru a celebra copilăria - această noţiune relativ recentă, după spusele istoricilor. Şi în timp ce o parte a lumii se va opri, altă parte a lumii va continua să alerge, să lovească, să uite, să frângă copilăria ... Iar o cu totul altă parte a lumii (cea a cercetătorilor şi a celor ce sprijină viaţa) va încerca să înţeleagă şi să micşoreze urmele pe care le lasă peste copii  fuga, loviturile, uitarea, frângerea ... Şi tot profesioniştii de mai sus vor atrage atenţia, semnalele ... şi se vor minuna de cât de fragil şi de puternic în acelaşi timp e un copil!
 
Am să celebrez si eu copiii prin aceste gânduri-rânduri scrise mai demult dar încă actuale în desfășurarea vieții mele profesionale și personale. 

Iată, așadar, ce am învăţat eu despre copii de la copiii mei și de la cei cu care lucrez:

• că poţi fi bucuros degeaba sau trist degeaba, adică din nişte motive neînsemnate sau absurde, din perspectiva adulților,
• că te naşti cu un fel de a fi de care nu eşti responsabil şi care te poate face plăcut sau neplăcut oamenilor mari,
• că nu poţi să te schimbi numai pentru că toată lumea vrea şi chiar şi tu vrei, mai sunt şi alte lucruri care te ţin în loc şi că ai nevoie de încredere, nu de critici, de condiții bune la fel ca o plantă,
• că uneori simţi nişte lucruri pe care nu poţi să le pui în cuvinte şi că poţi fi certat pentru asta,
• că aştepţi să fii mereu iertat pentru prostioare mai mari sau mai mici, să ţi se mai dea încă multe sanse, să ţi se vorbească frumos, chiar atunci când greșești,
• că vrei glume, veselie, surprize şi un ton scăzut atunci cand ţi se cere ceva, şi cât mai puţine reguli, ca să te poţi juca oricât ai chef şi, când nu mai ai chef, să poţi sta pur şi simplu, fără să fii obligat să faci lucruri de oameni mari precum ordine, teme sau să vii la masa ori sa te duci la culcare, și, cu toate astea, ai nevoie de reguli și stabilitate în viața ta de om mic,
• că ai nevoie să ţi se spună şi să ţi se arate că eşti iubit: adică să se joace cu tine părinții, să fii luat în braţe, alintat, drăgălit, privit cu zâmbet în ochi şi pe buze, să se glumească cu tine,
• că vrei să fii întrebat ce te doare, ce te supără, fără să fii certat pentru că te doare sau te supără ceva,
• că ai nevoie de amintiri ca de hrană: să fii plimbat, sărbătorit, dus la antrenamente, în parc sau oriunde ti-ar plăcea, să-ţi se facă poze şi apoi să te uiţi la poze împreună cu cei mari,
• că ai prefera, în loc să fii teleghidat sau supraprotejat, să-ţi se spună ce te ajută, dar mai ales să fii ajutat atunci când ceri: la joacă, la lecţii, la planurile pe care vrei să le faci, la felul în care înveţi să fii cu ceilalţi oameni mari care nu te cunosc aşa de bine ca mami şi tati.

Şi acum ce am învăţat despre copii de la copilul din mine și din oamenii care mi-au cerut ajutorul:

 

 

 

• că cei mari nu te iau tot timpul în seamă, fiind prea ocupaţi cu ale lor,
• că poţi să plângi pe dinăuntru şi nimeni să nu ştie asta,
• că poţi să te simţi foarte nedreptăţit, furios, speriat, vinovat şi să nu ai cu cine să vorbeşti despre asta sau să nu ştii că poţi vorbi cu cineva despre ce te framântă,
• că te străduieşti să faci ce spun oamenii mari, că vrei ca ei să fie multumiţi de tine, să te laude, să te încurajeze,
• că vrei ca părinţii să fie fericiţi şi crezi că, dacă nu se întâmplă aşa, eşti şi tu vinovat,
• că îţi imaginezi tot felul de lucruri despre tine si despre ceilalţi, mai ales în absenţa cuvintelor, adică atunci când nu ţi se explică anumite întâmplări,
• că se poate întâmpla să nu creşti, să rămâi ascuns în adolescentul care te duce la facultate, apoi se îndrăgosteşte, se zbate sa facă ceva cu viaţa lui, se îmbolnăveşte, se înzdrăveneşte, se căsătoreşte, munceşte, se plimbă, şi la un moment dat devine părinte.

Şi acum, după toate aceste învăţăminte pe care le-am tras din ambele perspective, ştiu, ca om matur, ce aş vrea să fac pentru copilul din mine şi pentru copiii din cei pe care îi întâlnesc în profesia mea sau printre prieteni: 

• să mă apropii de acest copil din mine şi din alţii cu multă grijă, răbdare şi încredere, asta ar face să tacă vocea criticului interior, pe care o avem toți în noi,
• să mă mândresc cu ceea ce are mai bun acest copil, după ce îl cunosc, dincolo de fragilitatea şi vulnerabilitatea lui,
• să îl accept în mine şi să îl las să-mi insufle tot acel aer copilăresc de care sigur am nevoie, altfel viaţa ar fi mult prea serioasă,
• să îl încurajez că va creşte, fără să îi reproşez că nu a fost în stare să crească sau să îl las să rămână mic şi ascuns în mine… după cum e nevoie ....

V-am spus toate aceste lucruri cu drag şi cu speranţa că s-ar putea să vă priviţi copilul interior și pe cel exterior cu o privire nouă care să le facă bine atât lor, cât şi vouă, ca oameni mari și părinți.

 

Imaginile de mai sus sunt de la orele de consiliere la clasa a 2-a G și de la orele de Cultură Civică, final de clasa a 8-a, când ne putem juca, nostalgici ...

Campania Globală pentru Educație - ediția 2014

Ca în fiecare an, Organizația Salvați Copiii propune o săptămână dedicată subiectelor sensibile din educație. Tema acestei ediții care se va desfășura între 5-11 mai 2014 este accesul la o educație de calitate pentru copiii cu dizabilități. 

Iată mai jos prezentarea acestei Campanii, așa cum o face chiar Organizația Salvați Copiii, pe site-ul propriu:

Campania Globală pentru Educaţie este un eveniment desfăşurat anual, la nivel mondial, de o coaliţie de organizaţii neguvernamentale, sindicate şi grupuri de cetăţeni din întreaga lume iar, începând cu anul 2001, este coordonat în România de Organizaţia Salvaţi Copiii.

În acest an, sub sloganul ”Drepturi egale, şanse egale!”, Campania Globală pentru Educaţie va avea ca temă de interes accesul la o educaţie de calitate pentru copiii cu dizabilităţi. 

Pe durata Săptămânii Globale de Acţiune (5 – 11 mai 2014), în mii de şcoli, din aproape 100 de ţări ale lumii, se vor desfăşura activităţi prin care elevii, profesorii şi invitaţii lor vor încerca să atragă atenţia opiniei publice şi factorilor de decizie asupra faptului că dreptul la educaţie aparţine fiecărui copil şi dizabilitatea nu trebuie să reprezinte o barieră. 

Se estimează că, în lume, aproximativ 93 de milioane de copii sub 14 ani, 1 din 20, suferă de dizabilităţi moderate sau severe. Copiii cu dizabilităţi reprezintă mai mult de o treime din copiii care nu merg la şcoală (24 de milioane din 57 de milioane). În România sunt peste 72.000 de copii cu dizabilităţi şi doar puţin peste o treime dintre ei frecventează învăţământul de masă

Comunitatea mondială trebuie să ia măsuri pentru a opri marginalizarea severă a copiilor cu dizabilităţi în educaţie. Existenţa barierelor cu care se confruntă copiii cu dizabilităţi afectează grav şansele de realizare a accesului universal la educaţie - promisiune asumată de comunitatea internaţională atât prin Obiectivele Educaţiei pentru Toţi, cât şi prin Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului.

Pentru a atrage atenţia factorilor de decizie asupra importanţei educaţiei incluzive, încurajăm şi în acest an participanţii la Campanie să invite reprezentanţi ai autorităţilor la activităţile care urmează a avea loc pe durata Săptămânii Globale de Acţiune (5-11 mai 2014).

Ca în fiecare an, unităţile de învăţământ şi cadrele didactice participante la Campania Globală pentru Educaţie vor avea posibilitatea de a opta pentru activităţile pe care le consideră cele mai relevante pentru nevoile şi interesele elevilor lor.

Parteneri:




Mai multe informații, idei de activități, resurse pentru profesori și studii de caz se găsesc aici:
http://salvaticopiii.ro/?id2=000200070001

Adevărul din gura copiilor

„I was born to be true, not perfect”

„Beautiful people are not always good, but good people are always beautiful.”

în traducere:

„M-am născut să fiu real, nu perfect”

„Oamenii frumoși nu sunt întotdeauna buni, dar cei buni sunt întotdeauna frumoși”

Am auzit aceste cuvinte de la un copil ce le preluase de pe Facebook și am rămas uimită și de ele și de copilul care, repetându-le, rezonase la ele. M-a impresionat felul glumeț, liber, în care le spunea tocmai el, copilul conștiincios care dorea, în străfundul lui, să fie perfect, adică bun și frumos, dar și real, cu toate ale lui, real de imperfecte ... Și am simțit un fel de „ghiont” al adevărului ce venea dinspre aceste cuvinte care circulau așa, de capul lor, pe internet și veniseră să se așeze pe timpanul meu, făcându-mi inima să vibreze scurt, preț de o recunoaștere.

Mi-ar plăcea să le aud mai des, dar mai ales să le văd mai des trăite, puse în aplicare, transformate în fapte - ale mele și ale celorlalți. Să văd mai puțin perfecționism și mai multă acceptare a ceea ce nu poate fi perfect, fiindcă e viu și în schimbare, în oameni. Să mă uit la mai puține fațade, vitrine, măști și la mai multă bunătate-frumusețe ... Să ocrotesc și să văd în jurul meu mai multă grijă pentru ceea ce este viu, real, autentic, bun și frumos! Și tocmai de aceea fragil, trecător, imperfect ...

O, copile! În felul tău jucăuș și modern (cu Facebook-ul la degetul mic) mi-ai adus aminte ce ai nevoie tu, ce am nevoie eu, ce avem toți nevoie: bunătate, frumusețe, adevăr ...

Joacă-te cu copilul!

Copiilor din clasele primare care vin la consiliere le place foarte mult că ne jucăm în cabinet. De fapt, cărui copil nu îi place să se joace cu un adult? Unele din jocurile pe care eu le propun ar putea fi desfăşurate şi acasă cu părinţii. De aceea, inaugurez acum o nouă categorie de postări sub eticheta Jocuri. E foarte important să vă găsiţi timp, 15 -30 de minute măcar pe zi, pentru a vă juca cu copilul dv. Această activitate petrecută cu copilul ajută enorm la crearea sau menţinerea unei relaţii pozitive, dar are şi beneficii pe care nu le bănuiţi la prima vedere: antrenarea memoriei, a atenţiei, dezvoltarea limbajului, a gândirii creative, a încrederii în sine. Când mă joc cu copiii ajung să le cunosc felul de a fi, de a reacţiona, de a face faţă diverselor solicitări. Jocul este, deci, un bun instrument de cunoaştere a copilului, dar şi de schimbare sau ameliorare a unor aspecte pentru care el vine la cabinet. 

Jocul de astăzi: cu cărţile de colecţie de la Mega Image, cele cu puii de animale pe care le primiţi când faceţi cumpărături. 

Alegeţi din dubluri câteva perechi (între 4 şi 8 perechi, în funcţie de vârsta copilului, mai mică sau mai mare). Amestecaţi-le şi puneţi-le cu faţa în jos pe doua-trei rânduri. Pe rând, când dv., când copilul, întoraceţi câte două cărţi la alegere şi, dacă s-au nimerit din aceeaşi pereche, păstraţi-o. Dacă nu, lăsaţi cărţile cu faţa în jos, la locul lor. Câştigă cine a reuşit să găsească cele mai multe perechi, dacă se întâmplă să fie copilul cu atât mai bine. 

Acest joc antrenează atenţia şi memoria vizuală a copilului, fiindcă el trebuie să fie atent şi să reţină locul cărţilor atunci când le întoarceţi, astfel încât să poată face perechile. 

Un alt joc, tot pentru memorie: cu aceleaşi cărţi, alegeâi între 5 şi 9 cărţi, tot în funcţie de vârsta copilului. Lăsaţi-l să le privească 1 minut şi apoi. fără să vadă el, scoateţi 1 -3 cărţi. Cereţi-i să vă spună ce cărţi aţi eliminat. Dacă îşi aminteşte uşor, complicaţi jocul prin punerea mai multor cărţi în seria din care urmează să eliminaţi sau prin scurtarea timpului de privit.

Vă doresc să (re)descoperiţi cât de bine face un moment de relaxare şi amuzament împreună cu copilul!

Povestea de duminică - În căutarea fericirii

Dacă joi tot a fost Ziua Internațională a Fericirii, iată o bună ocazie pentru o poveste despre fericire care are mai multe variante. Cea de mai jos pare special scrisă pentru vremurile noastre:

A fost odată o prințesă care avea totul ... ei bine, aproape totul. Locuia într-un palat imens. După rege și regină, ea era persoana cea mai importantă din toată țara. Desigur, fiind prințesă, avea tot ce ar fi visat vreodată. Dacă voia ceva, tot ce trebuia să facă era să ceară și i se dădea. Fiind o prințesă a timpurilor moderne, avea toate jucăriile la modă. Avea un palat de jucărie special construit pe care îl umplea cu păpuși Barbie și cu toate accesoriile lor. Avea cele mai noi jocuri pe calculator pe care le juca pe un ecran cu plasmă ce acoperea un întreg perete din camera de joacă. Și numai acea cameră era la fel de mare cât unele dintre casele în care locuiau alte familii din regat. Și totuși, în ciuda atâtor minunății, adesea își pierdea interesul, se plictisea sau se simțea singură.

Câteodată, prințesa deschidea fereastra camerei de joacă și privea străzile de dedesubt. Acolo vedea alți copii jucând șotron sau sărind coarda, râzând, flecărind și cântând.
- De ce scot copiii toate aceste sunete? A întrebat-o pe doica regală într-o bună zi.
- Cred că datorită faptului că sunt fericiți, a răspuns doica.
Privind din nou copiii de jos, prințesa a spus:
- Vreau să fiu și eu fericită! Ce mă va face fericită?

Întâlniri între părinți și psihologi săptămâna viitoare

Saptamana PSI pentru parinti: 17-23 februarie, 2014

Doresti sa devii un parinte mai eficient? Vrei sa te antrenezi in arta de a fauri oameni? Te intrebi cum poti folosi limbajul secret al jocurilor, pentru a-ti cunoaste mai bine copiii?

Vino, intre 17 si 23 februarie, la Saptamana Psi pentru Parinti si afla de la psihologi pasionati cum ii poti sprijini pe cei mici sa creasca increzatori in sine si sa se integreze mai bine in familie. De asemenea, daca ai probleme cu un adolescent rebel, poti afla cele mai bune cai pentru a discuta despre sexualitate sau despre problema jocurilor video.

Creste si tu odata cu cei mici, redescopera bucuria jocului si a creativitatii participand la atelierele Saptamanii Psi pentru Parinti, eveniment coorganizat de Editura Trei si Librariile Carturesti. Cei mai buni specialisti in parentaj si in psihologia copilului te asteapta in Bucuresti, Iasi, Cluj, Brasov si Timisoara in perioada 17-23 februarie.

Intrarea la evenimente este libera, iar cartile de psihologia copilului si parenting ale Editurii Trei vor avea in aceasta perioada o reducere de 25% in reteaua Librariilor Carturesti.

Tot despre poveștile Clarei

Cum interesul pe care aceste lucrări ale Clarei Ruse l-au trezit este deja clar, m-am gândit să revin cu câteva precizări legate de fiecare carte, puse la dispoziție chiar de autoare. Prezentarea foarte pe scurt a cărților alimentează și mai mult curiozitatea noastră, deja stârnită de ilustrații și titluri:

1. Și-n situații dificile poți vedea o licărire

Personajele de poveste învață cum să se raporteze la situații dificile de viață. Află-i drama lui Fifi și ce i-a scris tatălui ei în scrisoare, fii alături de familia de maimuțe care s-a destrămat, dar a rămas unită și vezi cum a reușit prințul să iasă din globul de cristal.

2. Idei bune pentru tine ca să-ți fie mult mai bine

  

Ce era important pentru micul pui de leu să știe despre familia sa? Ce a învățat el din aventurile prin care a trecut? Oare îi putea fi de ajutor micul delfin, după ce aflase cum poți să îți faci prieteni? Oricum, un lucru este clar, iar acesta ni-l poate spune și fetița ce purta o cușcă în inimă - că nimic nu se compară cu momentul în care îți iei o greutate de pe suflet! 

3. Când la școală nu-i ușor poți găsi un ajutor 

Cine nu s-a lovit de dificultăți la școală? Toți am trecut prin situații școlare de un fel sau altul și din fiecare am învățat câte ceva. Află și tu ce a înțeles copilul din poveste când a fost atent la RO-BOT, descoperă alături de privighetoare plăcerea de a cânta și vezi cât de înțelepte pot fi buburuzele și cum te pot ajuta să scapi de frica de teste.

4. Ce să faci interior ca să crești mulțumitor

Pare greu de crezut că un copil își poate dori să rămână mic ... și totuși se întâmplă! Află și tu cum s-a hotărât piticul din poveste să crească și ce l-a ajutat. Dacă și-ar fi spus dorințele peștișorului de aur ... nu știu ce ar mai fi ieșit! ... O să vezi și tu cum sunt peștișorii de aur prin poveștile de pe aici și ce dorințe îndeplinesc! ... În orice caz, până la urmă Adevărul este mai presus de toate, iar asta ne-o spune chiar Monți!

5. Poate ține și de tine cum treci prin stări dificile 

Cum poți trăi fericit când îți vezi urechile enorm de mari! ... Și mai ales când ceilalți râd de tine! Află povestea lui Rilă Urechilă și cum au ajuns iepurașii să fie respectați cu tot cu urechile lor lungi! Eh, nici lui Oachi nu i-a fost ușor să iasă din carapace ca să vadă și ea despre ce era vorba prin carte ... Cu toate astea, cu mic cu mare am învățat toți să construim, asemenea copilului din poveste, și să facem ca relațiile noastre cu ceilalți să fie mai frumoase, mai puternice, mai armonioase

Spor la citit copiilor, consilierilor, părinților, bunicilor, învățătorilor și tuturor celor care vor să pună la „rădăcina” copiilor și un pic de „îngrășământ” de acest fel !

Cărțile pot fi comandate aici

www.librariaeminescu.ro/autor/38435/Clara-Ruse

www.librarie.net/autor/69327/clara-ruse

www.shop.edituratrend.ro

Iar cine se preumblă prin librării, le va găsi în rafturi ...