Un fel de a privi lucrurile, un strop de înțelepciune în fața neprevăzutului:
Demult, într-un sat din nordul Chinei, trăia un om care avea un cal minunat.
Asa frumos era calul sau, că oamenii veneau de la mari depărtări doar
să-l admire. Îi spuneau mereu ce binecuvântat este că-l are.
- Se prea poate, răspundea el, dar ceea ce pare o binecuvântare poate fi și un blestem.
Într-o zi, calul a fugit. A dispărut pur si simplu. Oamenii veneau acum să-l compătimească pentru ghinionul său.
- Așa o fi. Dar ce pare un blestem poate fi și o binecuvântare, spuse el.
Câteva
săptămâni mai târziu, calul s-a întors. Și nu era singur. Îl urmau 21
de cai sălbatici. Dupa legea pământului, aceștia deveneau proprietatea
lui. Avea, acum, o mulțime de cai.
Vecinii veniră din nou să-l felicite
pentru norocul ce dăduse peste el.
- Cu adevărat, ești binecuvântat!
- Se prea poate, dar ceea ce pare o binecuvântare poate fi și un blestem.
Imediat
dupa aceea, fiul său,
unicul său fiu, a încercat să călărească unul dintre caii sălbatici.
Calul l-a azvârlit cât colo, iar acesta și-a rupt piciorul. Din nou
sosiră vecinii, de data aceasta să-i spună ce rău le pare. Cu siguranță
că trebuie să fi fost blestemat în vreun fel.
- Se prea poate, a răspuns el, dar ceea ce pare a fi un blestem poate fi și o binecuvântare.
O
săptămână mai târziu,
regele ținutului trecu prin sat, luând pe fiecare tânăr apt de luptă la
război împotriva locuitorilor din nord. A fost un război îngrozitor.
Toți cei plecați din sat au fost uciși. Doar fiul omului nostru a
supraviețuit, datorita piciorului său rupt.
De
atunci și până azi, în sat exista o vorbă: "Ce pare a fi o
binecuvântare poate fi un blestem, iar ce pare un blestem, poate fi o
binecuvântare." Poveste originară din China
(din Regele - cersetor si secretul fericirii, Puterea vindecatoare a povestilor, de Joel Ben Izzy, Curtea Veche, 2013)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu